Rugaciune a Sfantului
Isaac Sirul
Doamne Iisus
Hristoase, Dumnezeul nostru, Carele ai plans pentru Lazar si lacrimi de
intristare si de milostivire ai varsat pentru dansul, primeste lacrimile mele.
Cu patimile Tale vindeca patimile mele, cu ranile Tale tamaduieste ranile mele,
cu sangele Tau curateste sangele meu si patrunde-mi trupul cu misreasma trupului
Tau, celui de viata facator. Fierea cu care vrajmasii Te-au adapat sa
indulceasca amaraciunea cu care potrivnicul ma adapa. Trupul Tau intins pe cruce
sa intinda catre Tine mintea mea cea trasa-n jos de catre diavoli. Capul Tau, pe
care L-ai aplecat pe cruce, sa inalte capul meu palmuit de potrivnici.
Preasfintele Tale maini, pironite de necredinciosi pe cruce, sa ma traga spre
Tine din prapastia pierzarii, precum preasfanta gura Ta a fagaduit. Fata Ta, cea
batjocorita cu palmuiri si scuipari, sa umple de stralucire fata mea cea
intinata in faradelegi. Sufletul Tau, pe care L-ai dat Tatalui cand erai pe
cruce, sa ma povatuiasca spre Tine prin darul Tau.
Nu am inima indurerata ca sa Te caut, nu am pocainta si
nici umilinta care-i intoarce pe fii la mostenirea lor, nu am lacrimi
mangaietoare, Stapane. Intunecatu-s-a mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa
caute spre Tine cu durere. Racitu-s-a inima mea de-atatea ispite si nu poate sa
se-nfierbante cu lacrimile dragostei de Tine. Ci Tu, Doamne Iisus Hristoase
Dumnezeule, vistierul bunatatilor, daruieste-mi pocainta nestirbita si inima
indurerata ca sa pornesc cu tot sufletul in cautarea Ta; caci fara de Tine ma
voi instraina de tot binele. Da-mi asadar, Bunule, darul Tau. Tatal, Carele mai
inainte de veci Te-a nascut din sanurile Sale cele mai presus de timp, sa
innoiasca in mine inchipuirea icoanei Tale. Te-am parasit, nu ma parasi; am
iesti de la Tine, iesi in cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta. Numara-ma intre
oile turmei Tale celei preaalese. Hraneste-ma impreuna cu ele, din verdeata
dumnezeiestilor Tale Taine. Caci inima lor curata este salasul Tau si intr-ansa
se vede stralucirea descoperirilor Tale. Stralucirea Ta este mangaierea si
odihna celor ce S-au ostenit pentru Tine in necazuri si in tot felul de chinuri.
Acestei straluciri ma invredniceste si pe mine, nevrednicul, cu darul si cu
iubirea Ta de oameni, in vecii vecilor. Amin