RÂNDUIALA LUI METHODIE
Patriarhul Constantinopolei, pentru cei ce din lepădare de lege a osebite feţe şi vârste se întorc la pravoslavnica şi adevărata credinţă.
Dacă a fost prins cineva, copil fiind, şi s’a lepădat de orthodoxie, de frică sau din neştiinţă, unuia ca acestuia să i se cetească rugăciunile cele curăţitoare în şapte zile, şi în a opta zi să se spele. Şi dupre ce va ieşi din scăldătoare, încingându-se cu fota, să fie uns cu Mir ca şi cei ce se botează, şi să se îmbrace cu haine nouă, dupre chipul celor ce se botează.
Iară de vor fi tineri, bărbaţi ori bătrâni deplini în vârstă, şi se vor fi lepădat de nevoie – să capete iertare, din iubire de oameni, adecă canon mai uşor. Să postească însă optzeci de zile, îndeletnicindu-se cu adesea rugăciunea şi făcând metanii. Iară apropiindu-se plinirea celor optzeci de zile, să li se cetească rugăciunile cele de curăţenie în opt zile şi să se facă în fieştecarea zi: Doamne miluieşte, de 100 ori; şi dupre aceasta să se spele şi să se ungă cu Mir, dupre rânduiala ce s’a zis mai sus. Şi făcându-se Liturghie, să se împărtăşească cu Sfintele Taine, mergând la Biserică şi la Liturghie opt zile, ca şi cei botezaţi. Iar de sânt vreunii cari de a lor bunăvoie au îndrăznit de s’au lepădat de credinţă şi voiesc a se întoarce, priimim şi pre aceştia, dar nu-i cuminecăm cu dumnezeieştile Taine, fără numai la sfârşitul vieţii lor, dupre canonul Sfântului Vasilie cel Mare, care zice: Cela ce a îndrăznit de s’a lepădat de Hristos şi a călcat taina mântuirii, dator este a plânge în toată vremea vieţii sale, şi datoreşte a se mărturisi mai nainte de moarte, pentru a se învrednici de sfintele daruri, cu credinţă în iubirea de oameni a lui Dumnezeu.
Domnului să ne rugăm. Doamne miluieşte.
Drept eşti, Doamne, şi drepte sânt judecăţile tale, că nu dupre păcatele noastre ai făcut nouă, nici dupre fărădelegile noastre ai răsplătit nouă; căci călcând poruncile tale, singuri pre înşine ne-am dat morţii; că tu, ca un milostiv Stăpân, şi cela ce ştii vieaţa noastră că este vicleană, şi cum că moartea întărindu-se a înghiţit pre noi, milostivindu-te spre noi, ai binevoit a mântui zidirea ta, chip de rob luând, şi lovindu-te cu moartea, ai chemat chipul tău, slobozind pre noi din stăpânirea morţii, şi povăţuindu-ne la calea mântuirii cu a doua naştere a Sfântului tău Duh. Şi mântuindu-ne cu harul tău, lăudăm a ta purtare de grijă, şi te rugăm, şi ne cucerim, şi te chemăm întru a doua venire a ta, întru carea vei judeca viii şi morţii şi va să răsplăteşti fieştecăruia dupre lucrurile lui: Adu-ţi aminte de mila ta, că din veac este, şi treci greşalele noastre omeneşti şi păcatele; dă nouă curăţire, celora ce ne rugăm ţie, şi iartă nouă toată greşala cea de voie şi cea fără de voie, cea întru ştiinţă şi cea întru neştiinţă; că nu este om carele să fie viu şi să nu greşască, de ar fi măcar o zi vieaţa lui pre pământ. Că cine va îndrăzni a zice că este curat de păcate? Că toţi am greşit cu cuvintele şi cu lucrurile înaintea ta, şi ne-am lipsit de slava ta, nădăjduind a ne îndreptăţi la judecata ta cea groaznică şi înfricoşată: Nu din lucrurile dreptăţii, că n’am făcut ceva bine pre pământ; ci din credinţa cea adevărată şi din mărturisirea cea întru tine, că a te şti pre tine este toată dreptatea, şi a cunoaşte stăpânirea ta este rădăcina nemuririi. Şi ştim şi mărturisim şi credem, că tu eşti carele dintru a nu fi, întru fiinţă ne-ai adus, şi pre cei căzuţi miluieşti, şi pre cei ce greşesc îi suferi, şi din moarte îi înviezi. Rugămu-ne ţie, Doamne Dumnezeul nostru, orice am greşit înaintea ta, ca cei ce purtăm trup, şi în lumea aceasta lăcuim, şi cu neputinţe sântem cuprinşi, ori cu lucrurile, ori cu cuvintele, ori cu gândurile, însuţi ca un bun şi iubitor de oameni, şi Stăpân milostiv, slăbeşte, lasă, treci şi iartă greşalele noastre, ale celora ce ne mărturisim, şi să nu socoteşti, nici să intri la judecată cu robii tăi; că nu se va îndreptăţi înaintea ta tot cel viu. Că singur eşti fără de păcat, şi priimeşti pre cei ce se pocăiesc; şi ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui tău celui fără de început, şi Preasfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Altă rugăciune
Domnului să ne rugăm. Doamne miluieşte.
Domnului să ne rugăm. Doamne miluieşte.
Doamne Dumnezeule, făcătorule a toate şi Stăpâne, izvorul bunătăţii, Părinte al tuturor oamenilor, iar mai vârtos al credincioşilor; cela ce n’ai trecut cu vederea pre omul cel căzut, din meşteşugirea diavolului, întru adâncul piericiunii şi al înşelăciunii, ci prin întruparea cea mântuitoare a Unuia-născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru, pre acesta l-ai căutat, şi l-ai mântuit, şi la tine l-ai adus: Însuţi Stăpâne, iubitorule de oameni, şi acum caută spre robul tău acesta (N), carele este oaie din turma cea cuvântătoare a Hristosului tău, pre carele l-ai izbăvit din robia vrăjmaşilor celor fără de Dumnezeu, cu cari împreună, din copilărească neştiinţă ori tirănească silă, a urmat obiceiurilor înşelăciunii lor, iar acum l-ai învrednicit a se uni cu petrecerea norodului tău. Luminează gândul lui cu puterea şi cu lucrarea Sfântului tău Duh, ca scânteia cea pusă în sufletul lui, a Botezului celui mântuitor, cu suflările harului gânditor să se aprindă, şi pecetea cea însemnată într’însul mai închipuită să se arate întru inima şi întru gândurile lui, prin însemnarea Crucii Hristosului tău, spre nădejdea cea întru tine şi cunoştinţa adevărului, ca să cunoască şi să se închine ţie, Unuia adevăratului Dumnezeu şi Tatălui, şi Unuia-născut Fiului tău, Domnului nostru Iisus Hristos, şi Preasfântului tău Duh. Uneşte pre dânsul cu Sfânta ta Sobornicească şi Apostolească Biserică. Depărtează dela gândul lui tot obiceiul păgânătăţii nedumnezeirii, şi îndreptează pre dânsul întru învăţăturile tale, şi întru poruncile tale cu vrednicie să umble; şi cu mântuitoarele tale Taine fără de osândă a se cumineca învredniceşte-l; şi în vieaţa ce va să fie, părtaş îl arată Împărăţiei tale ceii cereşti. Că tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu carele miluieşti şi mântuieşti, şi ţie slavă înălţăm, şi Unuia-născut Fiului tău, şi Preasfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Altă rugăciune
Domnului să ne rugăm. Doamne miluieşte.
Doamne Dumnezeule atotţiitorule, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, cela ce voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie, carele pentru oaia cea pierdută, pre Unul-născut Fiul tău ai trimis în lume, pre Mântuitorul şi Izbăvitorul, ca să caute şi iarăşi să mântuiască chipul tău: Pre tine te rugăm şi pre tine te chemăm, priimeşte pre robul tău (N), carele aleargă către îndurările tale, carele a fost şi a dobândit din pruncie dreapta credinţă cea întru tine prin sfântul Botez, şi a căzut dintr’însa pentru copilăria, sau pentru vreo altă întâmplare: Şi acum întorcându-se, şi prin pocăinţă şi prin cunoştinţă iarăşi alergând către bunătatea ta, varsă preste dânsul milostivirea iubirii tale de oameni, priimeşte pre el ca pre cel întru pierzare, carele către tine, Dumnezeul şi Părintele, se întoarce. Goneşte dela dânsul toată înşelăciunea şi meşteşugirea vrăjmaşului. Uneşte pre el cu turma cea sfântă a oilor tale celor cuvântătoare. Împodobeşte-l şi acum cu slava preasfântului Nume al Hristosului tău; părtaş îl arată, împreună cu toţi credincioşii, sfinţeniilor tale celor preacurate, spre iertarea păcatelor lui, pre carile mai nainte le-a făcut, şi spre încredinţarea a celor viitoare, şi spre paza sufletului şi a trupului. Dă lui, în toată vremea şi locul, să scape la tine, să se zăbovească în bisericile tale, şi cele plăcute ţie să facă, ca moştean prin facerea de bine să se arate Împărăţiei tale ceii cereşti; căreia şi pre noi ne învredniceşte împreună cu dânsul, cu harul şi cu îndurările Hristosului tău, cu carele bine eşti cuvântat, cu preasfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pace tuturor. Capetele noastre Domnului să le plecăm.
Domnului să ne rugăm. Doamne miluieşte.
Doamne
Dumnezeul nostru, cela ce ai plecat cerurile şi te-ai pogorât pentru mântuirea
neamului omenesc; carele prin Crucea ta din blestemul strămoşilor ai izbăvit pre
noi şi la viaţa cea fericită ne-ai ridicat; cela ce ai zis că se face bucurie în
cer pentru un păcătos ce se pocăieşte, priimeşte şi acum oaia ta cea
cuvântătoare, carea era pierdută, şi cu turma ta o uneşte. Goneşte dela dânsul
pre lupii cei ce l-au răpit. Învredniceşte pre dânsul să calce preste şerpi şi
preste scorpii, ocolit fiind cu Crucea ta, şi păzit cu slava Numelui tău celui
înalt, carele se cheamă de noi, robii tăi.
Vozglas: Că tu eşti Dumnezeul nostru,
Dumnezeu carele miluieşti şi mântuieşti, şi ţie slavă înălţăm, împreună şi
Părintelui tău celui fără de început, şi preasfântului şi bunului şi de vieaţă
făcătorului tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Şi dupre rugăciune, luând Sfântul Mir, îl unge pre dânsul dupre rânduiala celor ce se botează, făcând chipul Crucii: la frunte, la ochi, la nări, la buze, la amândouă urechile, la mâini, la piept, între spete şi la genunche, zicând: Pecetea darului Duhului Sfânt.
Şi dupre ungere zice rugăciunea aceasta pre capul lui:
Domnului să ne rugăm. Doamne miluieşte.
Doamne Dumnezeule atoateţiitorule, cela ce prin trimeterea Sfântului tău Duh ai umplut de har pre ucenici, şi pre robul tău acesta l-ai întors din calea rătăcită, şi la a ta credinţă l-ai povăţuit, şi mirezmei Sfântului tău Duh prin ungerea Mirului acestuia l-ai învrednicit, păzeşte pre el întru a ta sfinţenie, dă lui să umble dupre voia ta, şi învredniceşte pre dânsul împreună cu noi a fi întru îndulcirea înfricoşatelor tale Taine, şi păzind cea întru tine dreaptă credinţă, vrednic a se arăta şi Împărăţiei tale ceii cereşti, cu harul Hristosului tău, cu carele împreună ţi se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea, cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Slavă... Şi acum... Şi Otpust.